Aseară la șezătoare
Am stat lângă maica-mare
Că-mi place cum îmi vorbește
Și de cum mă sfătuiește,
La tâmple albită,
Bine-ncărunțită,
Ochii ca cicoarea,
Fața cum e floarea.
– Ionelă, fată bună,
Eu sunt maica ta bătrână,
Ce găsești la tinerețe
Nu mai ai la bătrânețe,
Eu chem tinerețea
Și văd bătrânețea,
Cât ești tinerea
Ține-te de ea.
Ia aminte, fata mea,
Viața nu ți-o supăra,
Cum le dă, cum le sucește,
Tot cum vrea le potrivește,
Dar de când lumea
Se zice așa
Că după furtună
Vine vreme bună.
Fată, de-aș mai fi ca tine
Aș ști-n viață ce e bine,
Anii tăi și mintea mea
Casă bună ar făcea,
Că de mititea
Maica îți șoptea
S-ajungi fată mare,
Lăstar de cicoare,
Că de mititea
Maica îți dorea
Să ai bătrânețea
Ca și tinerețea.
Sensul versurilor
O bunică oferă sfaturi unei nepoate despre viață, tinerețe și bătrânețe, împărtășind înțelepciunea acumulată de-a lungul anilor. Ea subliniază importanța de a prețui tinerețea și de a învăța din experiențele vieții.