Ană, Ană și Mărie,
De când te-am adus pe lume, Ană,
Am dorit să cânți ca mine
Să mire lumea de tine, Ană,
Să zică toată lumea:
Să trăiască maica ta
Ce te-a-nvățat a cânta,
Fetița mea!
Ană, Ană și Mărie,
Cât de dragă-mi ești tu mie, Ană,
Ia seama la mama ta,
Fată, nu te supăra, Ană,
Cântecul te-o alina,
El înflorește viața,
El înflorește viața,
Fetița mea!
Ană, Ană și Mărie,
Să fii fericită-n lume, Ană,
Tu să nu fii supărată
C-ai și mamă, ai și tată, Ană,
Dar eu crescui făr’ de tată,
De nimenea mângâiată,
Doar de mamă supărată,
Fata mea!
Ană, Ană și Mărie,
Bătrânețea dacă vine, Ană,
Tu să stai pe lângă mine
Dorul să mi se aline, Ană,
Să-mi cânți cântecele mele
Care te-am crescut cu ele,
Care te-am crescut cu ele,
Fata mea,
Cum m-a crescut maica mea
Și m-a-nvățat a cânta
Ca să-nveselesc lumea,
Fetița mea!
Sensul versurilor
O mamă își exprimă dragostea și speranțele pentru fiica ei, Ană, dorindu-și ca aceasta să continue tradiția muzicală a familiei. Cântecul explorează legătura dintre generații și puterea alinării prin muzică, amintind de propria copilărie și de importanța transmiterii valorilor.