Frunzuliță bob năut,
Am iubit ce mi-a plăcut,
Dar mă uit că bine-ar fi
Părul de nu mi-ar albi,
Picioarele să mă ție,
Inima bună să-mi fie.
Dragoste, nu mă lăsa,
Mai ține-mă tinerea,
Nu pleca așa curând
Să mă lași în drum oftând,
Nu pleca, mai stai un an
Să fac necaz la dușman!
Bătrâne, nu-mi da zor
Că am inima cu dor,
Du-te și mă ocolește
Că neicuța mă iubește,
Du-te, fir-ai tu să fii,
La mine să nu mai vii,
Du-te, fir-ai tu să fii,
Când te-oi chema eu să vii,
Că de-atâta dor și drag
Nu mai văd luna în prag!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și dragoste, dorința de a opri trecerea timpului și teama de a fi părăsit. Vorbitorul își amintește cu drag de trecut și imploră dragostea să rămână.