Doina-o cânt cu mult drag, mai
Sunt copil din om sărac, mai
Din om sărac m-am născut
Grea viață am avut.
Grea viață am avut.
Maicuță când m-ai născut, mai
Nimic nu te-a durut, mai
Numai un deget la picior
Ai gândit că ai fecior
Ai gândit că ai fecior.
Dar când ai văzut că-s fată
Ai fost tare supărată
De copilă-am suferit
Că părinții nu m-au vrut
Că părinții nu m-au vrut.
Tată-ai vrut să ai fecior, mai
Și să-l ai moștenitor, mai
Soarta n-o ținut cu tine
Să-ți dea fecior pe lume
Și să-ți poarte al tău nume.
Anii au trecut ușor, mai
Chiar de-s fată nu fecioar, mai
Te mândrești cu mine, tată
Acum te bucuri că-s fată
Că-ți port numele tău tată.
Nu contează ce-ai pe lume
Ce-o vrea Dumnezeu să fie
Numai sănătoși să fie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea inițială a tatălui că nu a avut un fiu, dar și acceptarea și mândria ulterioară față de fiica sa. Subliniază importanța sănătății și a legăturilor familiale, indiferent de așteptările sociale.