Toate trec ca fumul de țigară,
Trenul meu nu se reține-n gară.
Însă nu mă urma!
Voi porni în lumea mare.
Iartă-mă,
Nu-mi da nicio întrebare.
Ce-aș putea
Ca să-ți răspund eu oare?
Dar prea mult cere ea,
Inima.
(refren)
Câte am uitat… parole,
Dus de visele colore.
Iartă-mă, te rog, amore,
Totul e-n zadar.
Clipe au rămas, nu ore.
Gamele se sting majore.
Nu te mai întorci, amore, iar.
Scuză-mă, n-o să-ți mai scriu sonete.
Ceartă-mă, n-o să-ți aduc buchete.
Pe obraz lacrima, n-am s-o uit eu niciodată.
Nu suna, să nu știu de trădare.
Inima doar la-nceput te doare,
Căci vei da gura ta altuia.
(refren) x2
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și regretul pentru promisiunile nerespectate. Naratorul își asumă responsabilitatea și cere iertare, anticipând că fosta iubire va merge mai departe.