1. Fă Marie cu băríz, măi!
De ce vrei să te măriți, măi!
Te grăbești la măritat, măi!
Ca floarea la scuturat, măi!
Refren:
Floarea înflorește-odată,
Dar tu nu te mai faci fată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Numai inima de fată,
Știe dragostea curată!
Șa-la-lai-la, la-la-lai-la!
2. Bădiță, te-am amăgit, măi!
Când ți-am zis că mă mărit, măi!
Ți-a vorbit bade așa, măi!
Ca să-ți strice inima, măi!
Refren:
Floarea înflorește-odată,
Dar tu nu te mai faci fată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Numai inima de fată,
Știe dragostea curată!
Șa-la-lai-la, la-la-lai-la!
3. Fă Marie, draga mea, măi!
Te rog nu te mărita, măi!
Că de măritat nu-i greu, măi!
Dar vezi să nu-ți pară rău, măi!
Refren:
Floarea înflorește-odată,
Dar tu nu te mai faci fată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Numai inima de fată,
Știe dragostea curată!
Șa-la-lai-la, la-la-lai-la!
4. Eu port rochie-nflorată,
Și mai stau vreo doi ani fată.
Și dacă m-oi mărita, măi!
Bade-oi fi numai ta, măi!
Refren:
Floarea înflorește-odată,
Dar tu nu te mai faci fată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Numai inima de fată,
Știe dragostea curată!
Șa-la-lai-la, la-la-lai-la!
C-așa-i dragostea curată,
Care înflorește-odată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Care înflorește-odată,
Pentr-un băiat și-o fată!
Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!
Sensul versurilor
Cântecul explorează tema dragostei tinerești și a deciziei de a se căsători. Refrenul subliniază ideea că tinerețea și dragostea curată sunt efemere, asemenea unei flori care înflorește o singură dată.