România mea frumoasă,
Tu-mi ești mamă, tu mi-ești casă.
De pe munți cu creste-nalte,
Îmi văd soră, îmi văd frate,
Îmi văd soră, îmi văd frate, lumeee.
De pe munți cu creste-nalte,
Îmi văd soră, îmi văd frate,
Îmi văd soră, îmi văd frate, lumeee.
Văd Banatul cel de frunte,
Ardealul cu doruri multe.
Văd Moldova-n stropi de soare,
Și Dobrogea lângă mare,
Și Dobrogea lângă mare, lumeee.
Văd Moldova-n stropi de soare,
Și Dobrogea lângă mare,
Și Dobrogea lângă mare, lumeee.
Din Carpați pan’ la câmpie,
Cântă ca o ciocârlie.
Și Oltenia soră dragă,
Cu Muntenia întreagă,
Cu Muntenia întreagă, lumeee.
Și Oltenia soră dragă,
Cu Muntenia întreagă,
Cu Muntenia întreagă, lumeee.
Basarabie curată,
Țara, neamul te așteaptă.
Și vechea Voivodină,
Până-n Cernăuți suspină,
Până-n Cernăuți suspină, lumeee.
Și vechea Voivodină,
Până-n Cernăuți suspină,
Până-n Cernăuți suspină, lumeee.
Am un vis care așteaptă,
Să-mi văd țara altădată.
Să văd România Mare,
Românii fără hotare,
Românii fără hotare, lumeee.
Să văd România Mare,
Românii fără hotare,
Românii fără hotare, lumeee.
Mulți vor ca să ne despartă,
Tot bucată, cu bucată.
Dar noi avem rădăcină,
Vatră și limbă română,
Vatră și limbă română, lumeee.
Nu mor caii când vor câinii,
Nici românii când vor unii,
Nici românii când vor unii, lumeee.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă pentru România și dorința de unitate națională. Evocă frumusețea diversă a regiunilor românești și speranța într-un viitor în care românii să trăiască fără granițe. Totodată, subliniază importanța păstrării identității culturale și a limbii române în fața încercărilor de dezbinare.