Mândra mea,
Mândruțo cu ochi ca mura vin, vin, vin
Să-ți sărute badea gura vin, vin, vin
Gurița și ochișorii da, da, da
Și obrajii ca bujorii da, da, da
Mândra mea, mândra mea
Tu ești toată viața mea
Numai eu, numai eu
Mă topesc de dorul tău
Nu se poate măi bădiță nu, nu, nu
Să-mi săruți a mea guriță nu, nu, nu
Că ne vede dumnezeu zău, zău, zău
Și ne-a scri păcatul greu zău, zău, zău
Doar se poate fa mândruță da, da, da
Să-ți sărut a ta guriță da, da, da
Dumnezeu e bun și iartă da, da, da
Dragostea care-i curată da, da, da
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și dorința de a fi împreună cu persoana iubită. Dialogul dintre cei doi evidențiază atât timiditatea, cât și dorința reciprocă, invocând ideea de dragoste curată și iertare divină.