Șoimii nu mai atacă șoareci
Acum vânează oameni
Veverițele lovesc copiii cu castane
Fiecare frunză ascunde un microfon
Agenți secreți
Cârtițe ce sapă în suflete
Restaurantele sunt pline de inimi
Înecate în pahare
Îndrăgostiții
Nu mai au comun decât patul
Ideile fug de ploșnițe
Zâmbete dulci
Aruncă cuțite pe la spate
Umanismul barbariei zâmbitoare
Doamne,
Sunt singur ca luna
Pe masa imensă a apelor
Cei tari sunt primii care cedează.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care aparențele înșală și bunătatea este doar o mască. Se vorbește despre trădare, singurătate și deziluzia față de umanitate, sugerând că valorile umane sunt corupte și că cei puternici cedează primii sub presiune.