Copiii nu mai au unde să se joace
Șerpi liberi în parcuri
Hoți împopoțonați cu medalii
Salutați ca niște învingători olimpici
Telefoanele sună a pustiu la poliție
Poliția este la cafea
Câinii mănâncă zahăr
Și joacă table cu pisicile
Suflete reci la putere
Croiesc legile și adevărul
Făina trece tărâțele rămân
Minciuna ridicată la stare de cultură
Justiția mătură străzile cu morala
Morala vinde nasturi vechi la iarmaroace
Adevărul doarme obiectiv
Pe drumuri de lauri
Doar racii mai înaintează
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume distopică în care valorile sunt inversate, corupția este rampantă, iar adevărul este ignorat. Autoritățile sunt indiferente, iar minciuna este ridicată la rang de cultură, sugerând o societate bolnavă și lipsită de speranță.