În Suedia nu există dragoste
Mi-a spus o suedeză
E prea frig
Dragostea cere căldură
Multă căldură
Astfel pleacă ea în fiecare vară
Undeva unde e cald
Și visează, visează
Când se trezește
Dragostea nicăieri
Apoi se gândește
Se tot gândește
Dragostea e ca apa
Îngheață la frig
Se evaporă la căldură.
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea dragostei, comparând-o cu apa care se transformă în funcție de temperatură. O suedeză reflectă asupra absenței dragostei în climatul rece, sugerând că aceasta are nevoie de căldură pentru a supraviețui, dar și că poate dispărea dacă este expusă la prea multă căldură.