Ion Macovei – Tăticul Meu E La Război

E liniște în codrul verde și în satul meu
Dar tata-i dus de multă vreme și-l aștept mereu
Tăticul meu e la război, de când aveam un an sau doi
Și n-a mai venit înapoi, tăticul meu
Tăticul meu e la război, de când aveam un an sau doi
Și n-a mai venit înapoi, tăticul meu.
Și s-o dus mama să-l cate, măicuța mea
Peste dealuri, peste sate, măicuța mea
Și-o ajuns în munții Tatra
Și-o văzut casca lu’ tata
Și-o văzut casca lu’ tata, măicuța mea.
Când o luat casca în mână
O văzut Stema Română
O văzut Stema Română, măicuța mea.
Și mama plânge în naframa, de atunci mereu
Și din durerea ei de mama, am crescut și eu
Când ar și samăn pe obor, secara și cu grăușor
Îmi arde inima de dor, tăticul meu
Când ar și samăn pe obor, secara și cu grăușor
Îmi arde inima de dor, tăticul meu.
Să fie tata și să vadă, câte s-au făcut
Pamântu-ntreg e o livadă, cum nu s-a știut
Să vadă strugurii din vii și jocul dulce de copii
S-audă tril de ciocârlii, tăticul meu
Tăticule unde-ai rămas, pe drum de gloanțe la popas
Că n-ai mai venit până azi, tăticul meu