Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate..
În noaptea are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitoare,
Cu stâlpi – în locu-i – de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare..
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!..
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi – în obșteasca devenire –
Simbolizează un sfârșit de eră.
Sensul versurilor
Piesa descrie un felinar vechi, pe cale de a fi înlocuit de tehnologii moderne, reflectând asupra trecerii timpului și a sfârșitului unei epoci. Felinarul, deși uitat, își găsește sensul în simbolizarea acestei tranziții.