„Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,
Tu nu vrei să lucrezi destul,
Și d-aia nu câștigi nimică!
Tu de vr-un an tot migălești
O iconiță mititică:
O tot sucești și-o învârtești
Și văd că n-o mai isprăvești..
Eu într-o var-am isprăvit
O mânăstire și un schit.
Cu învelit și cu vopsit
Iar Șmul răspunde trist: „Hei! Știu..
Dar.. tu — tu ești tinichigiu,
Și eu — eu sunt giuvaergiu”..
Morală
Una-i Ștrul
Și alta Șmul.
Sensul versurilor
Piesa satirizează comparația între două persoane cu abilități diferite, subliniind că valoarea muncii este relativă la domeniul de expertiză. Morala evidențiază că nu se pot compara mere cu pere.