Dulce-i vinu
Mândruța gura ta floare micsunea
Ah, cum mă îmbată ea întruna
Pe la crâșmă numai trec, nu mă mai petrec
Nu mă lăsa mândra ca să plec.
Când rămâne singurea mândruța mea
Îl trimite dorul după mine
Nu mă lăsa să-nchin un pahar cu vin
Nu mă lăsa-n crâșmă să rămân
Refren:
Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i mândra mea
Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i dragostea. (x2)
Nici pe drum, nici pe șosea nu e nimenea
Să mă vadă cum mă duc la mândra
Vede luna când mă duc, vede când ajung
De mă spune într-un bucluc.
Dar pân-azi n-a mai aflat nimeni în sat
De la ce mândruță bat la ușă
Poate nici n-o mai afla gura lumii rea
Că nu vreau să mă vorbească ea
Refren:
Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i mândra mea
Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i dragostea. (x2)
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste pasională, comparând dulceața vinului cu cea a iubitei. Naratorul își ascunde vizitele la iubită de ochii lumii, preferând compania ei dulce în locul petrecerilor la crâșmă.