Foaie verde frunză deasă, mai dorule mai
Din lume când vin acasă, mai dorule mai.
Din marginea Prutului, mai dorule mai,
Aud glasul cucului, mai dorule mai
Și-n codrii de pe dealuri, mai dorule mai,
Până la Nistru pe maluri, mai dorule mai
-=refren=-
Lai-la-la-la-la-la-la-lai-la,
Lai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la-la
Lai-la-la-la-la-la-la-lai-la,
Lai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la-la
Pe pământ în lumea largă, mai dorule mai,
Nu-i ca Moldovioara dragă, mai dorule mai
-=refren=-
Și ca Moldovanul n-are, mai dorule mai,
Un om sufletul mai mare, mai dorule mai
Cine-n casa noastră vine, mai dorule mai,
Îl primim cum se cuvine, mai dorule mai
-=refren=-
Când se culeg viile, mai dorule mai
Și din livezi prunele, mai dorule mai.
Plină sunt butoaiele, mai dorule mai,
Și se pornesc nunțile, mai dorule mai
Ș-apoi cânt și joc răsună, mai dorule mai
După datina străbună, mai dorule mai
-=refren=-
Moldovan ai și grădină, mai dorule mai
Am să te port la inimă, mai dorule mai.
N-am să te uit niciodată, mai dorule mai
Că ești cea mai sfântă vatră, mai dorule mai
Te-oi cânta cu bucurie, mai dorule mai
Lumea toată să te știe, mai dorule mai
-=refren=-
-=solou=-
-=refren=-
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și dragostea pentru Moldova. Evidențiază ospitalitatea moldovenească, bogăția tradițiilor și frumusețea locurilor natale, celebrând identitatea națională și legătura profundă cu pământul strămoșesc.