Cite doi
De cînd e lumea-lumii, de sat mi-e dor mereu
C-așa moldovenii-s lăsați de Dumnezeu / 2x
Refren:
Cite doi, cite doi, hai hora noastră
Hai băieți s-o facem roată, neamul să trăiască / 4x
Cu încălțări de lină, și cu căciuli pe cap
Noi nu știam ce-i frigul, la vreme de iernat / 2x
Refren:
Era întreaga lume, cu noi în adăpost,
Și laptele de oaie, mîncarea noastră-a fost
Mi-aduc aminte clipa s-o uit nici nu mai pot
Cum ne-a mîncat și oaia cu miel bolnav cu tot
Refren:
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia vieții tradiționale la sat, cu accent pe dansul horei și pe legătura strânsă cu natura și obiceiurile strămoșești. Versurile exprimă dorul de simplitatea și căldura vieții rurale, unde comunitatea și tradițiile erau esențiale.