Hai, hai,
Om aș fi de n-ar fi gura
Om aș fi de n-ar fi gura
Mândrele și băutura
Poți s-o bei, bat-o amarul
Nu cu sticla, cu paharul
Băutura cui îi place
Ăla om nu se mai face
Noaptea bea, dar ziua zace.
Hai, hai,
Cât oi trăi, să trăiesc
Cât oi trăi, să trăiesc
Lumea s-o înveselesc
Tinerețe, bob de aur
Spune-mi unde să te caut
Că de-o fi să-mbătrânesc
Știu că mult nu mai trăiesc
Și dacă mor, putrezesc.
Hai, hai
Ai grijă viață de mine
Ai grijă viață de mine
Că tare mi-e drag de tine
Și mi-e dragă mult lumea
Că trăiesc bine cu ea
Și din lume, multe vreau
Dar cu ea nu pot să stau
Ce iubesc nu pot să iau
Că omu-i ca frunza-n vânt
De-aia lume, vreau să cânt
Să las urmă pe Pământ.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o bucurie de viață, cu toate plăcerile ei, dar și o conștientizare a efemerității. Naratorul vrea să trăiască intens, să se bucure de tinerețe și de lume, lăsând o urmă prin cântec.