Uneori când gândul îmi zboară
Peste ani, departe-n trecut
Mă văd iar în parc într-o seară
Ochi în ochi cu un necunoscut.
M-a privit și-a dat să tresară
Mi-a zâmbit și-apoi a trecut
Lângă noi un castan floarea și-o scutura
Și în chioșc fanfara cânta:
Barca pe valuri plutește ușor,
Inima-mi saltă plină de dor.
De atunci în fiece seară
Tot prin parc, sub ceru-nstelat
Colindam zâmbindu-ne iară
Până când pe-o bancă am stat.
Nu știu cum a fost prima oară
Știu atât că m-a sărutat
Doar zefirul tiptil pe alee trecea
Și în chioșc fanfara cânta:
Barca pe valuri plutește ușor,
Inima-mi saltă plină de dor.
Car de ani de-atuncea trecură
Cu tristeți și cu bucurii
Păru-i alb, copiii crescură
Au și ei de-acuma copii.
Lacrima din căutătură
S-a zvântat în zorii de zi
Eh, am uitat poate multe
Dar nu pot uita
Cum în chioșc fanfara cânta:
Barca pe valuri plutește ușor,
Inima-mi saltă plină de dor
Sensul versurilor
Piesa evocă o poveste de dragoste inocentă din tinerețe, petrecută într-un parc, pe fundalul muzicii unei fanfare. Naratorul își amintește cu nostalgie de acele momente, marcate de emoție și dor, reflectând asupra trecerii timpului și a schimbărilor survenite.