Mi-e dor de ochii tăi adânci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al părului bălai.
De-o dezmierdare iar mi-e dor
Și de sărutul ce-adânc el m-a robit
Ca vântul adiind ușor
Să-nvie chipul ce-am iubit.
Te simt în viață paradis
De vorbe dragi, de cântec și de flori
Te port în minte ca pe-un vis
Ce dăinuiește peste zări.
Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimașă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de nopțile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o persoană iubită, evocând amintiri frumoase legate de ochii, sărutările și momentele petrecute împreună. Sentimentul dominant este nostalgia și dorința de a retrăi acele clipe.