De-aș mai duce-o până la toamnă, Leliță Ioana,
De-aș mai duce-o până la toamnă, Leliță Ioana,
Să mă duc din cramă-n cramă, Leliță Ioana,
Să beau vin, să mănânc pastramă, Leliță Ioana.
Să mă duc în deal la vie, Leliță Ioana
Să beau vin de Răzăchie, Leliță Ioana
Să mănânc pește sărat, Leliță Ioana
Să beau vin de Sarica, Leliță Ioana.
Că bun îi vinu’, mult îmi place, Leliță Ioana
Bun îi vinu’, mult îmi place, Leliță Ioana
Nu știu viile ce-i oi face, Leliță Ioana
Nu știu viile ce-i oi face, Leliță Ioana.
Oi călca-o cu picioru’, Leliță Ioana
Oi călca-o cu picioru’, Leliță Ioana
Și-oi bea vinu’ cu ulcioru’, Leliță Ioana
Și-oi bea vinu’ cu ulcioru’, Leliță Ioana.
Da’ m-am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioana
M-am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioana
Dar eu nu mă pot ține, Leliță Ioana
Dar eu nu mă pot ține, Dar eu nu mă pot ține
Că m-am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioana
Și eu nu mă pot ține, Leliță Ioana
Sensul versurilor
Cântecul descrie plăcerea de a bea vin și de a petrece, menționând diverse tipuri de vin și mâncăruri specifice. Vorbitorul își exprimă dependența de vin, chiar dacă s-a jurat să nu mai bea.