Bună seară, mândră bună,
Bună seară, mândră bună,
Și-asta-i seara de pe urmă
Care te mai țin de mână.
Mândro, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Și-asta-i seara de pe urmă
Care te mai țin de mână.
Mândro, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Și-aș pleca, mândro, m-aș duce,
Nu mă-ndur de gură dulce.
Și-aș pleca, mândro, și-așa,
Nu mă-ndur de dumneata.
Mândro, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Și-aș pleca, mândro, și-așa,
Nu mă-ndur de dumneata.
Mândro, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Eu mă duc, mândro, mă duc,
La armată, nu la plug.
Eu mă duc, mândro, de-acasă,
La armată, nu la coasă.
Mândro, când te-oi mai vede, eu nu știu.
Ia-mă, neică, și pe mine,
Să fac armata cu tine.
Mândro, când te-oi mai vede, eu nu știu.
Bună seară, mândră bună,
Bună seară, mândră bună,
Și-asta-i seara de pe urmă
Care te mai țin de mână.
Mândro, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Eu mă duc, neică, mă duc,
La armată, nu la plug.
Neică, când te-oi mai vedea, eu nu știu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă despărțirea iminentă a doi îndrăgostiți, deoarece bărbatul pleacă la armată. Versurile sunt pline de regret și dorința de a prelungi momentul despărțirii, subliniind legătura puternică dintre ei.