După casa la badea, au la badea
Frumos cântă o pasărea
Așa cântă de frumos, au de frumos
Da bădița-i mânios, mă
Că s-o povestit în sat
Că alt drăguț mi-am aflat
Lasă-i bade să vorbească
Io nu stric dragostea noastră.
Povestită-s bade eu, au bade eu
De fete din satu tău
De feciori din ulița, au din ulița
Mulți vor să le fiu drăguța
Lasă-i bade că-i vide
Ce-o plătit dragostea me
Că pe mulți i-am celuit, mă
Da pe tine te-am iubit, mă.
Pasăre de pe crenguța, au de pe crenguța
La badea i-am fost drăguța
Și l-am ținut cu mult dor, au cu mult dor
Ca pe apa din izvor
Și l-am ținut în inimă
Ca pe apa cea puțină
Ca pe roua zorilor, mă
Când se așază pe flori, mă.
Bade nu fi supărat, au supărat
La altu nu m-am uitat, mă
N-a asculta vorbile rele, au vorbile rele
De la pretenele mele
Dragostea nu poți s-o ții
Cu vorbe și cu minciuni
Dragostea-i o floare rară
Nu-n florește-a doua oară
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și sinceră față de "bade", în ciuda bârfelor și a invidiilor din sat. Fata își asigură iubitul că nu a fost atrasă de alții și că dragostea lor este prețioasă și unică.