O lume întreagă n-ar putea
Să-ți aducă liniștea,
Să-ți aducă liniștea,
Când te doare inima.
O lume întreagă n-ar putea
Să-ți aducă liniștea,
Să-ți aducă liniștea,
Când te doare inima.
Ne-am aprins prea tare, iese fumul
Da-te din fața mea că nu-mi văd drumul
Mult prea fragil, iar tu ai dat cu pumnul
Dragostea-n doi este grea pentru unul.
Tu ți-ai dorit, de ce să mă mai agit
Te-am chemat, n-ai venit,
Te-am strigat, n-ai auzit,
Am rămas cu nimic, ne-am promis un infinit.
Știi că eu sper din suflet să fii împlinit
Știi prea bine că noi doi mai mult te-am rănit
Îmi e frig, tu zâmbești și aprinzi un chibrit
Mă aprind și încep să țip..
O lume întreagă n-ar putea
Să-ți aducă liniștea,
Să-ți aducă liniștea,
Când te doare inima.
O lume întreagă n-ar putea
Să-ți aducă liniștea,
Să-ți aducă liniștea,
Când te doare inima.
Un pahar și depășesc volumul,
Nu mai este loc pentru niciunul,
Ce dezastru e de zici că-m dat cu tunul,
Strâng ce mai e, te rog strange tu scrumul.
Rămași cu nimic,
Eu nu vreau să mă mai mint,
Am rămas cu nimic, ne-am promis un infinit
Am rămas cu nimic, cât de mult ne-am fi iubit..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Vorbește despre promisiuni încălcate și sentimentul de a fi rămas cu nimic, accentuând suferința și imposibilitatea de a găsi alinare în lumea exterioară.