Treci, neicuță, treci călare,
Trecuși spre Livedea Mare,
N-auziși cum strigă mândra,
Strigă de răsună lunca,
Măi, neicuță, măi,
Tu o vezi și nu-i răspunzi
Ori te faci că n-o auzi,
Măi, neicuță, măi!.
Strigă, mândră, mult și bine
Pân-oi veni eu la tine,
Erai mică și frumoasă
Te duceam seara acasă,
Măi, mândruță, măi,
Acuma că te-ai mărit
Uiți că neica te-a iubit,
Măi, mândruță, măi!.
M-ai făcut de te-am iubit
Și-acuma mă lași plângând,
– C-așa-i omul când iubește
Toată viața pătimaște,
Măi, neicuță, măi!
– Nu e bine să faci rău
Că vine și rândul tău,
Măi, mândruță, măi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat părăsit de femeia iubită. El își amintește de vremurile când o ducea acasă și o iubea, dar acum ea l-a uitat și l-a lăsat plângând.