Foaie verde de trei mure,
Păsărică din pădure,
Du-te la neica și-i spune
Dorul meu și vorbe bune,
Și de mi-o fi supărat
Să-l săruți, dorule, odată.
De l-oi găsi pe uliță
Stând cu alta la portiță
Să te-așezi pe-o rămurea
Și să-ncepi a blestema:
Să ardă casa pe ea
Cum arde inima mea.
Cine m-o fi pus pe mine
Să prind, neică, drag de tine,
Tu ești rău, nu știi de dor,
Mă faci, neicuță, să mor,
Tu nu știi ce-i dragostea,
Numai eu să mor cu ea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei femei din cauza iubirii neîmpărtășite. Ea trimite o pasăre să-i ducă iubitului vești, dar este cuprinsă de gelozie și blestemă rivala dacă îl găsește cu alta.