Nu știu, neică, ce-am făcut
De-așa cu rău ți-am căzut,
Mă uit dealu-i ruginiu
Și mi-e sufletul pustiu,
A venit toamna în vii
Și tu, neică, nu mai vii.
Poate că mi te-a luat
Altă fată din alt sat,
Te-o fi luat la ea acasă
Nu poți face calea-ntoarsă,
Poate că ți-o fi cântat
Mai cu foc și mai cu drag.
Numai frunzuța din vie,
Numai ea dorul mi-l știe
Când ședeam seara pe lună
Și păzeam via-mpreună,
Dar tu, neică, ai fugit
Că n-ai fost pândar cinstit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi frânte după ce persoana iubită a plecat. Naratoarea își amintește de momentele petrecute împreună și deplânge pierderea iubirii.