Foaie verde viorea,
Neicuță, dragostea mea,
De ce mi-ai luat liniștea
Și mi-ai lăsat dragostea,
Of, of, of, neicuță, of?
Mi-ai luat, neică, zâmbetul
Și mi-ai lăsat oftatul,
Of, of, of, neicuță, of!.
Nu mai știu, neică, ce-i somnul
De când m-ai lăsat cu dorul,
Pun capul pe căpătâi
La tine gândesc întâi,
Of, of, of, neicuță, of,
Că m-ai sărutat o dată
De-atunci sunt ca fermecată,
Of, of, of, neicuță, of!.
Fugi, neică, din calea mea
Că mi-ai zdrobit inima,
Nu mai pot sta fără tine,
Plânge inima în mine,
Of, of, of, neicuță, of,
Dragostea-i o floare rea
Vai de cin’ rupe din ea,
Of, of, of, neicuță, of!.
Lasă-te, neică, de mine
Că mi-e rușine de lume,
Când ies, neică, pân’ la poartă
Parcă și lumea mă ceartă,
Of, of, of, neicuță, of,
De ce ți-am dat gurița
Că tu ești al alteia,
Of, of, of, neicuță, of!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și regretul unei femei îndrăgostite de un bărbat care nu-i aparține. Ea deplânge pierderea liniștii și a zâmbetului, fiind copleșită de dor și rușine din cauza acestei iubiri interzise.