Foaie verde trei sulfine,
Neică, dorul de la tine
Peste zece dealuri vine
Și se bagă-n sân la mine.
Eu-l întreb de ce se bagă,
El zice că are treabă,
Eu-l întreb de ce-a venit,
El zice că m-a dorit.
Neicuță, de vrei să-l țin,
Să-l păstrez la mine-n sân,
Nu-l trimite singurel,
Vino, neicuță, cu el.
Neică, dorul ți-e viclean
Și la inimă tiran,
Îmi vorbește viclenește
Ca să nu mai trag nădejde,
Că nădejdea de la tine
E ca gheața de subțire.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund resimțit de către persoana iubită. Dorul este personificat și descris ca fiind viclean și tiran, aducând cu sine incertitudine și temeri legate de pierderea speranței.