Eu ți-am zis, neică, să vii
Pe poteca de la Jii
Unde ne-am iubit întâi
Când eram niște copii.
Eu ți-am zis și tu n-ai vrut
Să-ți dau dragostea-mprumut,
Fă-ne, Doamne, iar copii
Să luăm dragostea dintâi.
Salba de la gât aș da
Dac-ar ghici cineva
De-al cui foc ard eu așa,
Dar nu știe nimenea,
Dar nu știe nimenea
Cât îl iubesc pe neica.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința nostalgică de a retrăi o iubire din copilărie. Vorbitoarea își amintește de începuturile relației și își exprimă regretul că aceasta nu a continuat, dorindu-și să se întoarcă la inocența și puritatea sentimentelor de atunci.
