Dragostea mea de-astă-vară
Am lăsat-o aseară-afară,
Am lăsat-o-n poieniță
La un pâlc de poieniță,
Dragostea mea dintr-o lună
Mi-am lăsat-o la fântână
Să vină neica s-o ia
Să-mi ușurez inima.
Dragostea mea dintr-o vară
O strânsei într-o năframă,
O strânsei într-o năframă
Și-o pusei în poart-afară,
Nu știu vântul mi-o luă
Ori în apă se-necă.
Și plecai pe potecele
Găsii maldăr de nuiele,
Răsfirai nuielele,
Plecară dragostile,
Nu gândesc că vremea trece
Și dragostea se petrece
Și-o să rămân singurea
Tot căutând dragostea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru o dragoste de vară pierdută. Naratorul își amintește cum a încercat să păstreze această dragoste, dar în cele din urmă a pierdut-o și acum o caută în zadar, conștientizând trecerea timpului.