Foaie verde, fir lalea,
Fir lalea și-o viorea,
Arz-o focul dragostea
Așa cum te arde ea,
Când ți-aprinde inima
Și te lasă singurea,
Arz-o focul pic cu pic
Că nu-i bună de nimic.
Arz-o focul dragostea
Să scape lumea de ea,
Poate-așa să scap și eu
Că m-apasă dorul greu,
Bat poteca prin grădină
Seara când e lună plină
Și-ntreb floricelele
Unde-mi sunt dragostile.
Mi-au spus niște floricele
C-a plecat neica cu ele,
Le-a luat și nu le lasă
Să se mai întoarc-acasă,
Arz-o focul dragostea
Care-mi arde inima,
Care-mi arde inima
Că nu pot scăpa de ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane care suferă din dragoste. Persoana respectivă își dorește să scape de sentimentele intense care o copleșesc, amintindu-și cu tristețe de momentele pierdute și căutând răspunsuri în natură.