Ioan Dordoi – Într-Un Sat Lângă O Fântână

Într-un sat lângă-o fântână,
Plânge-o măicuță bătrână,
Nime-n lume nu o-ntreabă
De-i flămândă ori beteagă
De-i flămândă ori beteagă.
O crescut prunci și nepoți,
Și-amu o părăsit toți,
Nici când vine de la sapă
Nu-i cine să-i deie apă
Măcar un pahar de apă.
De-o fost cină n-o mâncat,
Până ce noi n-am gătat,
De-o fost noapte n-o dormit
Cu grijă ne-o-nvălit
Cu grijă ne-o-nvălit.
Măicuța când nu-i mai fi,
Doamne rău ne-om năcăji,
Nime’ nu ne-a întreba
De suntem flămânzi ori ba
De suntem flămânzi ori ba.
O să găsim ușa-ncuiată
Și pe măicuța plecată
Și pe măicuța plecată.