Îți scriu această scrisoare ca să-ți spun
Ce n-am putut să-ți spun la momentul oportun.
Sincer, nici măcar nu știu cum să încep,
Dar o să-mi iau inima-n dinți și o să încerc.
Te rog să-mi dai o șansă să o luăm de la început,
Să facem cunoștință ca în prima zi când ne-am cunoscut.
Tot parcă ne-a fost scris de destin
Să ne cunoaștem chiar de Sfântul Valentin.
Toate întâmplările prin care am trecut până acum
M-au făcut să te iubesc mai rău, să te iubesc ca un nebun.
Amintiri ce ne leagă, multe au fost,
Dar te-am pierdut ca cel mai mare prost.
Prima noastră întâlnire, primul sărut,
Rămân doar amintiri îngropate în trecut.
Acestea și acum mă mai dor, mie de tine îmi va fi veșnic dor.
Chiar dacă acum o scrisoare îți scriu,
Știu că pentru noi acum e prea târziu.
O să încerc să uit, dar nu voi putea,
Trecutul, din păcate, eu nu-l mai pot schimba.
Doar atunci când mă gândesc la trecut
Pot să realizez cât de mult am pierdut.
Chiar dacă am greșit, regret, dar n-am ce face,
Timpul înapoi, din păcate, nu se întoarce.
Acum sufletul trist, inima frântă,
Împotriva dragostei parcă aș fi avut o luptă.
Sunt stors de puteri și sunt atât de frânt,
Încât singur trebuie să mă declar înfrânt.
Nu am dependență de aer sau de altceva,
Cum sunt în momentul ăsta de iubirea ta, de iubirea ta.
Viața lângă tine a fost atât de minunată,
Cum te-am iubit pe tine nu voi iubi vreodată.
Aș vrea la ureche să-ți șoptesc
Și ochii tăi superbi încă o dată să-i privesc.
Vreau să te văd mereu fericită,
În fiecare zi, în fiecare clipă.
Chiar dacă acum o scrisoare îți scriu,
Știu că pentru noi acum e prea târziu.
O să încerc să uit, dar tot nu voi putea,
Trecutul, din păcate, eu nu-l mai pot schimba.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea unei iubiri importante. El își exprimă dorința de a reînnoda relația, dar recunoaște că este prea târziu și că trecutul nu poate fi schimbat, rămânând cu amintiri dureroase și un sentiment de pierdere ireparabilă.