Interpretabil – Mi-e Dor

Mi-e dor de unele momente, unele chiar demente, unele hazlii, altele de care nu vreau să mi le aduc aminte.
Mi-e dor de vremea în care eram cuminte, când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un dinte.
Mi-e dor de spusele mamei, atunci când ieșeam afară: să fii cuminte, puiuț, să nu te îndepărtezi de scară.
Mi-e dor de inocența ce caracteriza orice copil, când făceam o prostie, scăpam întotdeauna subtil.
Mi-e dor de prima fată pe care am sărutat-o, îmi aduc aminte cu plăcere, nicidecum nu am uitat-o.
Nu trăiesc în amintiri, nu vă lăsați înșelați de aparențe, totuși îmi amintesc cu plăcere, prefer trecutul
În ciuda prezentului rece, care m-a făcut să mă simt cu adevărat un rece, care m-a făcut să cred că există un Dumnezeu,
să cred în El și în mine, căci așa am crescut eu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de mine însumi, căci nu mă regăsesc, că parcă timpul se hrănește și nu pot să-l opresc.
Mi-e dor de ce eram odată, când eram puștan.
Mi-e dor de locurile în care la joacă mă duceam.
Mi-e dor să urc cu liftul până la etajul 3.
Mi-e dor de serile în care mă căutau ai mei.
Mi-e dor să stau la masă cu mama și cu tata, căci am uitat cum e să ai lucrurile de-a gata.
Mi-e dor să înjur golanii și ei să mă bată.
Mi-e dor să râd din suflet, așa cum o făceam odată.
Mi-e dor de amintiri ce le-am trăit și le-am uitat.
Mi-e dor de vremea din care încă îmi doream să fiu bărbat.
Mi-e dor de prima atingere, de primul sărut, de prima dată când i-am spus cât o iubesc de mult.
Mi-e dor de visele mele ce au devenit reale și mai ales de cele ce au rămas la stadiul de visare.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile pierdute-n zare, în care stateam în fața blocului fără nicio supărare.
Mi-e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult, ce au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am avut.
Mi-e dor de ei și dacă aș putea să le mai zic odată: vă iubesc pe toți cum v-am iubit de prima dată,
pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă, nu cred că vă voi putea uita vreodată.
Mi-e dor de cei ce au fost acolo când am avut nevoie și astăzi i-am lăsat în urma mea pe toți fără voie.
Mi-e dor de lumea pe care o aveam în jurul meu, astăzi sunt toți la alt nivel, așa cum sunt și eu.
Timpul trece și face, timpul trece și tace, timpul trece și legături din trecut desface.
Ramai cu sentimente amare și amintiri ce dor, dar tot ce poți să spui acum e un: Mi-e dor.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.