Inno – Inno – Te Iubesc

Uneori mă gândesc, ce să fac
Să plec sau să rămân
E probabil același gând, ce mă înfioară de ani buni
E posibil să ai și tu aceleași gânduri
Dar e puțin probabil, să te regăsești prin rânduri.
E o poveste despre mine, e o poveste despre noi
E vorba despre lumea noastră, care cândva o creasem noi
E vorba despre mine, dar poate fi și despre ai tăi
Când spun ai tăi, mă refer la tovarăși tăi.
La frați tăi, că trebuie să știi
Nu trăiam din anii tăi,
Am încetat să mai visez, de când m-au îndepărtat ai tăi
Și de atunci rătăcesc plângând prin ploi
Iar de la atâta alergat, chiar și genunchii sunt moi.
Ți-am oferit atâta dragoste, nu am vrut nimic în schimb
Și îmi aruncai în față, de multe ori că trebuie să mă schimb
Ai paralizat iubirea cu ura ce zace în tine
Și mă privezi în continuare de zilele senine.
Refren x2.
Ai lăsat în urmă doar amintirea viselor
Care au apus de mult, de acum mă închin lor
Și simt cum mor, îmi ascund speranțele în cufăr
Și topesc cheia, nu mai vreau, vreodată să sufăr.
Practic anii ce au trecut, au trecut degeaba
Și am fost prost de la început, că nu mi-am dat seama
Te-am lăsat să faci ce vrei cu mine, tu ți-ai făcut treaba
Eu eram fascinat de sentimentele care au dat târcoale.
La mine în suflet, e o liniște de nedescris
Deși e atâta forfotă, poate de asta m-am apucat de scris
Scriu în continuare, cuprins de frică
Aflat cu o pană în mână, în fața unei foi lângă o lampă mică.
Și te ascund din suflet, amintiri ce nu vreau să le uit
Poate de asta te văd pe tine, oriunde mă uit
Caut liniștea, ce o găseam mereu în privirea ta
La ea nu o găsesc, și e doar vina ta.
Sunt disperat, am ajuns la capătul răbdărilor
Acum e primăvară dar nu mai simt nici parfumul florilor
Repet aceeași rugăciune,
Când noaptea îngenunchează, în fața zorilor.
Refren x2.
Ai lăsat în urmă doar amintirea viselor
Care au apus de mult, de acum mă închin lor
Și simt cum mor, îmi ascund speranțele în cufăr
Și topesc cheia, nu mai vreau vreodată, să sufăr.
Ne vom întâlni privirile, poate peste ani
Poate ne vom întâlni pe aceeași stradă, singuri fără bani
O să îmi amintesc mereu, cu drag de tine
E firesc, m-a durut când ai plecat erai îngerul meu pământesc.
Ai fost singura, ce putea să mă aline
Când simțeam că înnebunesc
Și muzica ce mă mai ține în viață, pentru ea trăiesc
Prin asta am vrut doar să îți amintesc.
Că acolo undeva pierdut prin lume
Există cineva care se roagă neîncetat, pentru sănătatea ta
Nu o să mă împiedice distanța dintre noi
Și o să reușesc, la sfârșitul zilelor să îți mărturisesc
Și să îmi promiți, că o să ai grijă de tine.
Cu drag, Te iubesc!