Inegalabil – Realitatea Dură

[Strofa 1]
La început pare totul a fi perfect,
Toți ascund realitatea, își știe fiecare defectul.
Imaginează-ți-o pe madona, fără machiaj,
Sau un film de acțiune, fără un trucaj.
Așa e și în viață, ne orbesc aparențele,
Zilele se scurg, noi nu înșiruăm absențele.
Oricât ai fi, sau ai încerca să pari, un dur,
Tot nimerești unu, să te fută-n cur.
Crezi că ești amuzant? Când, de fapt, ești penibil,
Și cerințele tale duc spre imposibil.
Te ascunzi după degete? Așa ai făcut mereu.
Te ferești de o directă, primești un croșeu.
De realitate, din păcate, ești departe de ea,
Și dreptatea, frate, nu e nici în mintea ta.
Fără gânduri rele, aș rămâne cu capul gol,
Iar dacă le-aș lăsa acolo, s-ar îneca în alcool.
Când e frig, vrem cald, când e cald, vrem invers,
Fiecare, în felul lui, are un interes.
Vrem să mâncăm leii, ne mănâncă ei pe noi,
Și uităm, că pe lumea cealaltă, o să ajungem goi.
Să te mulțumești cu puțin, adică cu ce primești,
Și pentru acel puțin, să lupți, să supraviețuiești.
Să dai pe altu’ la o parte, când el nu îți face loc,
Și să o fuți pe alta, când nevastă-ta e pe stop.

[Refren x2]
Întorc lumea invers, gândesc cu capul în jos,
Indiferent de ce-aș spune, mă înțelegi pe dos (2 ori).
Realitatea e dură, tu trăiești basmele,
Prostia se consumă, ca în Italia pastele.

[Strofa 2]
Bogații de azi, în loc să dăruiască, fură,
Am sute de motive, să fiu plin de ură.
Nu pot să trec cu vederea, la câte văd în jur,
Cum nu poate Mircea Radu, să fie un om dur.
De ce ești femeie? Când te-ai născut bărbat?
Și atunci când poți să ieși, de ce stai în cur?
Ai banii de băutură, dar copiii îți mor de foame,
Când nevastă-ta e o slugă, o dai cu capul de betoane.
Primești ce meriți, ți se ia ce nu e al tău,
În viață trebuie să te aștepți și la bine și la rău.
Fratele tău trăiește regește, pe când tu cerșești,
Când alții se pișă pe tine, stai și te gândești.
Sunt mulți români care trăiesc de azi pe mâine,
Familii numeroase, care n-au banii nici de pâine.
La ce cur te însori? Când n-ai unde să locuiești.
La ce plm faci 6 copii, când n-ai cu ce să-i crești.
A doua variantă, ți se oferă din totul sau nimic,
Când în oglindă te privești, ca pe un inamic.
Îți trăiești viața, exact așa cum e ea,
Și doar când îți iei în p**a femeie, să simți că e grea.
Ai degetele înfipte în urechi, până la coate,
În viața ta e întuneric, fă-ți lumină, frate.

[Refren x3]
Întorc lumea invers, gândesc cu capul în jos,
Indiferent de ce-aș spune, mă înțelegi pe dos (3 ori).
Realitatea e dură, tu trăiești basmele,
Prostia se consumă, ca în Italia pastele.