Asta-i o piesă cu întrebări, și de asta mă întreb
Dacă timpul s-a oprit eu de ce nu pot să merg
De ce sufletul așteaptă să fie ocolit
Și zdrobit în momentul în care nu este iubit.
Nu știu, unde sunt, pe nimeni nu ascult
Am o bere la bord și drumul pare abrupt.
Merg încet, direct spre casă să nu mă prăbușesc
Ar fi un cuțit în rană, pe care să-l primesc.
Privesc, în jurul meu duc o singură întrebare
De ce când stau pe loc lumea se învârte, oare
Știi atunci totul e frumos, atunci parcă ai curaj
Parcă tu ai fi un rege și tu ai un avantaj.
Dimineața când mă scol, nimic nu-mi amintesc
Și-n patul meu doarme o fată, pe care o privesc.
E a treia dimineață, consecutivă
Care dacă-mi este cald, bag degetele-n priză.
Refren: Zi de zi viața e tristă și tot insistă
Să vină peste mine, dar ușa mea-i închisă.
E o viață anostă care e prinsă
De prezentul tău, în care duci o viață stinsă. [x2]
Primesc întrebări de genu: „Pe unde ai umblat? „
Și ce dracu e cu t***a asta la mine în pat?
Îmi pare rău iubito, că aseară am băut
Și chiar nu-mi aduc aminte, ce dracu am făcut!
Îmi place să dau pe gât cam câtă pot să duc
Ca a doua zi e coșmar, să o iau de la-nceput.
Apoi femeia m-a lăsat, să rămân cu băutura
Cu târfele cu care împărțeam aceeași pernă.
Degeaba-și bate gura, i-a venit și tura
Să uite ce-a trăit și a ales fuga.
Eu tot cu băieții mei, împart aceeași bere
Același trai decent, din care nu facem avere.
Foarte bine vere, stai dracu liniștit
Pe la cap să nu te fută, când ești fericit.
Închei cu vorba mea, clasică de tot
Iubește băutura, și nu-ți du p***a la bord.
Refren: Zi de zi viața e tristă și tot insistă
Să vină peste mine, dar ușa mea-i închisă.
E o viață anostă care e prinsă
De prezentul tău, în care duci o viață stinsă. [x2]
Insistă, să vină peste mine, ușa mea-i închisă
Cheia s-a pierdut de mult, ea bate și tot insistă.
Vizorul e în față, dar tot mie frică să privesc
De ea îmi amintesc, în alcool mă rătăcesc,
Multe bucăți din suflet sunt conjugate de viață.
Combinate cu arome, pentru a avea speranțe
Când totul atârnă de un fir de ață și sunt de vină
Mi se schimbă filmu’ brusc și apare o ruină.
Încerc să mă zbat să nu-mi pierd concurența
Ea mă întreabă deseori, nu-mi înțelege absența.
Unde ai plecat, pe unde ai fost, pe unde mergi?
Degeaba îți explic prințeso, nu ai cum să înțelegi.
Sau mă caută, lasă-n spate doar momente reci
Plină de fiori și ceață ce vor rămâne pe veci.
Am umplut paharul și încerc să îl stopez
Îmi e contra, acum la tine mă gândesc.
Refren: Zi de zi viața e tristă și tot insistă
Să vină peste mine, dar ușa mea-i închisă.
E o viață anostă care e prinsă
De prezentul tău, în care duci o viață stinsă. [x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu dependența și regretele. Protagonistul se simte prins într-un ciclu vicios, incapabil să depășească trecutul și singurătatea, refugiindu-se în alcool.