Picături de rouă, doar stă să plouă
E dimineața devreme, gândesc la o lume nouă
Vântul bate-n geam, parcă vrea să mă lovească
Și-mi aduce aminte de trecut dintr-o gamă vastă.
Încă decoru-i murder de sentimente pripite
Un perete pătat de lacrimi în dungi negre, înșiruite
Versuri scrise, amalgam de idei stropite
Cu sentimente rupte din povești ne mai povestite
Doar cu strofe deficitare de idei semidefinite
Antiteticul de-antregul a poeților de dinainte
Ey, îți spun: nu-nghite amarul, nu-l simte
Revarsă-l în gol și gândește la idei menite
Să te ridice, să fii distant la tot ce-i rău
Și când vezi un viitor împlinit, să fii împlinit că-i al tău
Să devii cineva, să lupți contra consecințe
Să fii tu stăpânul propriei tale voințe
Nu înjuri, înduri doar frânturi de gânduri
Acum zici că filozofezi până o să mi te-alături
Te amesteci printre pături sociale, actuale
Trăind ca un robot programat să fii un oarecare
Propria voință-i jos, călcată în picioare
De Nike-uri și pantofi din gama X-ulescu, cu stare
Tu fii tare, te instig, gândește diferit!
Luptă împotriva curentului ce te conduce spre vid
Cu conduită de acid împroșcat cu venin într-un individ,
Ai îndrăznit să fii diferit, eu sunt fericit, încă ești lucid.
Nu încălca conștiința să nu-ți proclami sentința
Fii tu cel ce încalcă regulile și contrazice știința.
De sentimente la schimb, meschine, lumea e plină
Prea multe suflete tăcute ce suspină în surdină
Prea multe gânduri negre ce nu vor ieși la lumină
Prea mulți oameni deprimați ce se-ngroapă în rutină.
Contrazice-i pe toți, creează-ți singur destinul
Fii actorul principal, nu-i lăsa să îți strice filmul
Lasă timpul să șteargă treptat orice probleme
Îndeplinește-ți vise la care alții nici nu-ndrăznesc să spere
Nu crede-n toți și toate, crede în tine și poate
Toate vor avea o rezolvare, lasă-i pe ei să dea din coate
Fii calm atunci când toți rabufnesc ca o furtună
Păstrează un zâmbet senin când ceilalți doar fulgeră și tună.
De sentimente la schimb, meschine, lumea e plină
Prea multe suflete tăcute ce suspină în surdină
Prea multe gânduri negre ce nu vor ieși la lumină
Prea mulți oameni deprimați ce se-ngroapă în rutină
Lumea asta-i ca o cursă, da’ să nu te-ntreci cu toți
Depășește-ți limitele, arată-ți ție singur că poți
Lasă nervii să dispară, fericirea-i ca o floare rară
Și sății capu’ sus chiar dacă alții te doboară
Gândește diferit, nu te lua după curente și concepții
Nu-i asculta când te-acuza, din greșelile lor ia lecții
Darâmă pereții ce ți-au pus limite atâta timp
Păstrează căldura în suflet, indiferent de orice anotimp.
De sentimente la schimb, meschine, lumea e plină
Prea multe suflete tăcute ce suspină în surdină
Prea multe gânduri negre ce nu vor ieși la lumină
Prea mulți oameni deprimați ce se-ngroapă în rutină
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să gândească independent, să-și depășească limitele și să-și creeze propriul destin. Subliniază importanța de a nu se lăsa influențat de negativitatea din jur și de a-și păstra optimismul.