In Extremis feat Cypher No Mo – Tragem de Timp

Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.
Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.
Obișnuiam să mă pierd, între caiete și stilouri
Dar am crescut și le-am înlocuit, cu dosare și birouri
Printre sute de ecouri ce făceau totul mai dificil
Am continuat să văd totul cu niște ochi de copil.
Și copilu’ ăsta visează că pleacă peste mări și țări
Că își croiește drumul și cărări, fără să-i pese de urmări
Că toți au plecat și l-au lăsat mai mereu singur
Și-a învățat să nu creadă-n nimeni, să fie doar pe el sigur.
Și nu a așteptat minuni, nu a stat la mâna oricui
Iar pentru tot ce a obținut până astăzi, este doar meritul lui
Nu a umblat hai-hui, nu a alergat ca ciocanul după vreun cui
Și când toți au renunțat, a luptat pentru el și pentru ai lui.
Nu a suferit la despărțiri, că știe că vor fi la fel de multe
La fel de multe fete tute ce au lăsat pe el în inimi tăcute
La fel de multe prietenii, ce vor dispărea ca un miraj
Dar la fel de multe ce vor rămâne pe viață exact ca un tatuaj.
S-a pierdut în jocuri, dar a fost călit și prin focuri
A luat viața în piept mereu, nu s-a ascuns ca alții după blocuri
Și când copilu’ ăsta își pune ceva-n cap, nimeni nu îl oprește
De-asta mulți vor trebui să se păzească atunci când el va crește.
Copilu’ ăsta, tot trage de timp
Că nu vrea să fie trist, sau să crească vreun pic
Are vise, multe prinse, în umbre de zile sumbre
Nu fițe scumpe de fițe aduse, vrea fetițe bune.
Că i se rupe când i se spune că visul nu se
Îndeplinește mereu, de-asta îl ține ascuns în huse
Și asta știe de mic, când din fața lui dispăreau casete
Îi dispărea câte un alt amic, nu crede-n nimic.
Și trage într-un mod tragic
Să se mențină tare ca Scandic
Dar e panicat, nervos, stresat că a observat
Că timpul schimbă tot și nici pe el nu l-a uitat.
A încercat să fie constant, dar treptat toți l-au uitat
Și de la tort și jocuri, fotbal în spatele blocului
La pistolul cu bile, nimic nu-l mai ține-n locului
Și-a prins în cortul lui, prieteni cu false fețe
Ochiind ușor în teste pe cei cu nefaste feste.
Că până și fraților de cruce, le-a pus cruce peste
Și au rămas imaginile în timp, ca desenele lui Pestre
Chit că a trecut rupt peste, continuă să meargă
Călcând peste cadavre și oricine-l încearcă.
Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.
Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.
Îmi amintesc, când eram niște puști, mă
Urcam în corcoduș, că vroiam să dăm o dușcă
Și apoi colindam ca Hrușcă, bătăuși și puși pe
Fapte mari, deși stăteam în cadă cu rățușca
Dădeam duminica la slujbă, fete date cu ruj, ca
Să ne facem cruci, doar când mișcau din buci, ca niște turci
Luam banii mamei, și fugi
Aveam sfânta bicicletă, precum calul la haiduci
Și împărțeam o eugenie, și două batoane dulci
FRATE PENTRU FRATE
Frate, așa era atunci, pe mulți i-am pierdut în goana de bani
În club printre narcomani
Sau bodegi de pe Lipscani
Au ajuns să piardă chiar și bucuria
De a trăi, în casino în centru
Îngropat în datorii.
Dar oricum să știi, mai suntem câțiva la scară
Departe de egoism, mobism, sau altă boală
Care-ncet te omoară
Și nu știm ce să mai credem
De când o p***ă e mai bună, decât cel mai bun prieten
Se vede în ochii mei, îmi pierd răbdarea și flerul
Ce tre’ să știi tu, ba, își așteaptă pasageru’
Am doar frați decorați după merit și vechime
Paharul sus pentru cei care au rămas cu mine.
Mai de mult nu realizam, dar acuma cred și eu
Că inevitabil vine vremea să spunem ADIO
Vremurilor frumoase, dar toți copii cresc
Dracu’, fiecare are un alt drum, e firesc.
Anii trec fulgerător, parcă ar fi scurt metraj
Lăsând loc altui decor, și altor personaje
Noi avem din ce în ce mai puține să ne spunem
Și o ardem serios, nici nu mai zâmbim la glume
Iar din ce în ce mai des, unii pornesc către VEST
Poate ăsta-i drumul lor, cine-s eu ca să-i opresc
Și alergăm fiecare, căutându-ne o cale
Prin vântul care bate de la an la an mai tare.
Prin grădini, spulberând petalele de trandafiri
Iar noi zburând ca ele, ne legăm de amintiri
Când ștergându-le de praf, le mai scoatem din sertare
Pe la câteva beții, care sunt din ce în ce mai rare
Și poate distanțele, vor mai mari decât acum
Da’ știi, când ai nevoie ne găsești acolo, nu?
Iar eu știu că vine vremea, când nu voi mai umple foi
Timpul nu iartă pe nimeni, nu ne iartă nici pe noi.
Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.
Timpul e ca un copil, nu stă deloc pe loc
Oricât l-ai lua-n serios, pentru el ești doar un joc
Că timpul schimbă tot, transformă frații-n străini
Azi poți să ai lumea la picioare, mâine îți scapă din mâini.