Într-o seară m-am hotărât să-mi rup filmu’
Credeam că-n felul ăsta pot da înapoi timpul
N-a fost deloc simplu, m-am complicat ca un scandal
Iar prietenii s-au dat la fund ca mâna de p*ponar
Așteptând o minune-n dar, religie – n-am niciun crez
Trăiesc momentu’ ăsta scurt ca p*la de chinez
Poate că nu pricep nimic, nici cât o boabă de orez
C-ajung des pilaf acasă, că-mi prea place să visez!
Iar atunci când mă trezesc totul devine tragic
Am băgat bani în RedBull în speranța să-mi prind aripi
Vreau să zbor d-aici! Zi-mi cum? Că știu unde!
Mi-am propus s-ajung în vârf, da’ urăsc zona de munte!
În mare mă duce valu’, poate ajung pe-o plajă
Poate voi crede ca Esra în dragoste magică și vrajă
Poate c-atunci când pun punct și-n final punctu’ pe ‘i’
N-o să mor la fel ca Michael, înconjurat doar de copii
Că yo nu fac pașii ca alții, că-i limitează adidașii,
La vise ca mut munții da’ nu știu unde-s Carpații
Așa că scuză-mă dacă pe mulți MC-i nu-i ascult
Ei cred că pot să dea pi*da, yo cred că pot să-i f*t
(da, da.. poa’ să-i f*t!).
Refren [x2]:
Am fost așa cum am vrut și sunt așa cum îmi place
Rup barierele chiar dacă mi s-a spus că n-o pot face
Merg mai departe, nu privesc vreodată-n spate
In Extremis – pictez în cuvinte o altă carte..
Și când toți mă lasă baltă, tot ce pot e să visez
Că știu că-n Marea asta Moartă n-am voie să naufragiez
Evadez ca-n Prison Break, viața asta-i închisoare
Mai pierdut decât în Lost, caut orice cale de scăpare
Și a fost care-pe-care și am arătat că pot fi tare
Iar când toți mă țineau pe loc, yo am fost gata de plecare!
Am ajuns să urăsc distanța ca un șofer de tir și doare
Că singura ce mi-e aproape e la 200 km depărtare!
Nu caut alinare în țigare sau în sticlă
Și-am să cred în In Extremis cât va fi o șansă mică!
Îmi e dor de copilărie, deși n-o să mai fie la fel
Că-nainte coloram hârtii, acum vreau hârtie-n portofel
Printre am scris, am disecat inimi, ca un student la medicină
Că v-am ținut la current cu tot, chiar dac-ați rămas fără lumină!
Și mi-am văzut de treaba mea, chiar dacă și-au dat cu părerea mulți
Că mi-am pus zahăr pe pumni ca să le fac la toți ochi dulci!
Nu am vise să mut munți, tot ce vreau e să m-asculți!
Și când toți te dezamăgesc, voi fi acolo să-i înfrunți
Nu pretend să deschid ochi sau să mă fac cumva plăcut
Și chiar dacă pui piesa pe Repeat, yo rămân tot un necunoscut!
(un necunoscut. un necunoscut.. un necunoscut…).
Refren [x2]:
Am fost așa cum am vrut și sunt așa cum îmi place
Rup barierele chiar dacă mi s-a spus că n-o pot face
Merg mai departe, nu privesc vreodată-n spate
In Extremis – pictez în cuvinte o altă carte..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor și a limitărilor impuse de alții. Artistul își exprimă dorința de a-și urma propriul drum, chiar și atunci când se simte pierdut sau dezamăgit, găsind forța în visuri și în determinarea de a merge mai departe.