I.
Stau și-mi amintesc, imagini din trecut
Când stăteam la colț de stradă, n-a trecut atât de mult,
Și acele nopți când ne adunam cu toții,
Când râdeam și glumeam până după miezu’ nopții.
Ai uitat sau nu, sau o dai că nu mai știi?
Sau te scuză faptul că atunci eram copii?
Lipsiți de supărări, de necazuri și de stres,
Dar nu o să te scuz, căci eu nu am înțeles!
Nu vă înțeleg, oare nu vă este dor
De câteva sticle cu vin, să treacă timpul mai ușor?
Și poate e ciudat, căci mie-mi este dor
De când am plecat cu toții, cartierul pare gol.
Am trecut cu voi prin multe, și bune și rele,
Anturajul își punea amprenta pe faptele mele
Strada, cartierul, apoi a fost brigada
Ne-au legat, știi bine cum stătea odată treaba.
Refren:
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
II.
Și eu, și tu am vrea, s-avem prietenii aproape,
Și la bine, și la rău, la bețiile de noapte
Să ai fetele pe stradă, cum era mereu,
Pe vremea când am fost, în timpu’ la liceu.
Pe vremea când erau alte combinații,
Pe atunci aveam alte aspirații
Pe atunci ne gândeam prea puțin la viitor,
Și nu știam care din nou, era turnător.
Ce a fost a trecut și de-aș vrea, nu mai e
Cu ei seară de seară, în toate nopțile
Îmi plăcea să mor când eram cu toți băieți,
Cu sticlele de vin la colț în locul multor nopți.
Unii dintre ei, știu c-au devenit fetițe,
Sau altfel spus sunt băieții cu fustițe
Îi știu, nu vreau să dau nume
Și-o să tac, tac, tac și nimic nu le voi spune!
Refren:
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
III.
Că ești fată sau băiat, că ai mințit sau au furat
Toate câte s-au întâmplat, au rămas la tine-n cap
Nu poți s-acuzi pe nimeni pentru ce-ai făcut sau ce faci,
Prietenii nu-ți sunt aproape când ai nevoie de ei, cazi.
Nu e ca la film, nu e ca la teatru, nu-i dreptate,
În viață, nu zici niciodată lasă, niciodată poate
Știu, e ciudat când și fratele tău te arde
Când ai bani, ai bani, când nu, nu e nimeni în spate.
Sunt multe prietenii pe care le-am avut, și au trecut
Și nu știu cât, la care am ținut mai mult
Multe s-au dus, poate, pe mulți acum îi doare-n cot,
Nu regret, eram copil și vroiam s-arat că pot.
Tovarășii, doar cu ei stăteam, doar nebunii
Și le făceam să mă distrez, și să am ce povesti,
Vremea s-a dus, mă uit mirat, la ce e după
Când cel mai bun tovarăș trage să te ducă-n râpă.
Refren:
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
IV.
Nimic nu e întâmplător, băi, joacă-ți cartea,
Ce-a fost nu va mai fi, nimeni nu-ți face soarta
Multe s-au zis, tu n-ai înțeles, e grav
Dacă eu cer loialitate și tu crezi că te vreau sclav.
Frate, frate, vorbim de loialitate
Tovărășie, doar Dumnezeu face dreptate în toate,
Poate vrei să-ți faci singur parte
Dar nu faci altceva, decât să dai, în zadar din coate. [în zadar din coate, în zadar din coate]
Că e prieten cu mine, că e prieten cu tine
Legat de un motiv anume, sau doar așa, să-i fie bine
Că, la greu uită cum era cândva
Hai, frate, să fumăm, să ardem sau să bem ceva.
Acum, fiecare poartă partea lui de vină,
Acum, prietenia nu se leagă doar de stimă
Când spun, te-ai schimbat mult, nu te mai recunosc
Îți cer o mână de-ajutor, încerci să mă iei de prost?
Refren:
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
Haide, spune-mi cine ești?
Crezi că ai curajul să vorbești?
Lumea s-a schimbat, în cât timp s-a scurs
De la răsărit pan’ la apus.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra prieteniilor din trecut și cum s-au schimbat oamenii odată cu trecerea timpului. Artistul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute în cartier și se întreabă cine au devenit acei prieteni.