Războiul continuă pe multe ținuturi,
Divizii de meka se-ncleștează pe câmpuri,
Cu-n ultim ordin rămas printre fiare,
Se pândesc, se distrug, se urmăresc, se doboară.
Îngropate adânc, ferite, ascunse,
Organoprocesoare recalculează atacuri
Și orientează focare spre zone în care
Domină de mult întuneric și gheață.
Autodistrugere, automutilare, autoeliminare…
În căutare de hrană vezi ginți nomade,
Iar spectre urâte prin orașe-ruine,
Rămășițe, resurse strâng grupuri și clanuri
Ce știu că lumina cândva se va stinge.
Orașe-cetate plutesc în derivă
Și poartă cu ele speranțe, iluzii,
Inventând legi complexe de reconservare
Și planuri diverse de reformatare.
Partiții păgâne,
Lichide conștiente,
Oștiri reînviate
Sapă în crezuri, sapă în crezuri.
Mulți profeți vor înflori pe sol arid,
Implantul va domina lumea plină de rezid.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume post-apocaliptică devastată de război, unde tehnologia și supraviețuirea sunt primordiale. Resursele sunt limitate, iar omenirea se luptă pentru a se adapta și a găsi un nou sens într-un peisaj dezolant. În acest context, apar profeți și idei noi, dar viitorul rămâne incert.