Mi-e silă de galben – de la echipa națională,
De roșu – de la partid și iarăși de galben,
De la porumbul prost plătit, prost plătit
Bătaie de joc de țăranul ce l-a muncit
Mi-e greață de albastru – promisiune electorală,
Națiune ce votează dar nu se pune pe treabă
Mi-e rău de gri – de la gări și autogări,
De la străzile îmbâcsite de praf și noroi
Mi-e dor
Mi-e dor..
Mi-e silă de verde – de la legionari,
Asociat cu naționalism absurd și brutal,
De la „ECO” (și mai cum!) A! „Logie”,
Lucrări ce s-au făcut cu cap de cizmărie
Mi-e rău de roz – de la viața celor ce au furat pe rupte
Și încă nu s-au săturat
Și-acum se lăfăie în vile, mașini, domenii și piscine,
Cine le are treabă?..
Nu se știe
REF:Mi-e dor, mi-e dor de un incolor,
Socialul de culori îmi dă fiori.. mi-e door..
Mi-e silă de negru – de la pensiile mizere,
De la bătrâni găsiți morți în casă de foame și durere,
De la zonele de exploatat cărbune,
Zone în liberă cădere, în zbor fără cârmă
Mi-e greață de alb – de la asistența socială,
Vrei să scrii despre ea și rămâi cu foaia goală,
Mi-e rău de ocru – culoare de pereți,
De spitale, de școli, de unități militare
Mi-e silă de maro și de vernil,
Mi-e rău de albastru, albastru de metil
Mi-e silă de portocaliu, de vișiniu,
Mi-e greață de mov și de auriu
REF:Mi-e dor, mi-e dor de un incolor,
Socialul de culori îmi dă fiori..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de aspecte ale societății românești, folosind culorile ca simboluri ale problemelor. Naratorul tânjește după o stare neutră, "incoloră", ca o evadare din realitatea apăsătoare.