[refren*]
Perverse sentimente îmi macină prezentul
Perfuziile mentale s-au rupt
Și țipă viermii care rod
Pe din-năuntru
Să stau sau vreau mișcare
Nu mai suport minciuni liniștitoare.
Prezența cărnii ce promite, ce instigă
Ma duce în derivă și
Ma apucă gânduri dense și perverse
Și friguri intense cu corpuri multe
Asudate de poftă, mâini tremurând
Plimbându-se flămânde pe fese
Și simt pe forme și culori diferite
În trupuri-s zglobii
În trupuri-s demenți.
Plutesc, urci sau cobori
Când obosesc, mă ascund sub pietre de dor.
[refren]
Nu mai suport
Nu mai suport
Pentru puțină plăcere
Să mă uit cu fior, de dezgust
Și să mă pierd în rețele imense
De regrete și mizerie
Și atunci mă ascund
În locuri în care găsesc liniștea
În locuri în care tu nu mă poți afla.
[x2]
Plutesc, urci sau cobori
Când obosesc, mă ascund sub pietre de dor.
În interior..
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre dorința de plăcere și sentimentele de dezgust și regret care o însoțesc. Protagonistul caută refugiu și liniște interioară, departe de influențele negative.