Atunci când ești mic, îți dorești să fii mare
pentru că nici dacă ai putea n-ai fi în stare
să te înțelegi cu oamenii în care ai crezut
dar ce o să te faci când simți că-ai crescut.
Strigăte de ajutor!
(din interior)
ți-auzi vocea din ecou
(din exterior)
dar tu simți că orice ar fi
meriți tot ce-i mai bun, știi că vei reuși.
Când eram mic, de necrezut mereu voiam mai mult
nu-mi ajungea tot ce primeam, de m-ai fi cunoscut
nu găseam pace, fericire nici măcar atât
îmi găsisem un anturaj ce mă făcea pierdut
nu mă lăsau să ajut, nu mă lăsau s-ajung
cineva în viață, eram doar un om de rând.
Adesea păcălit, bubuit ca pe-o petardă
a venit ziua când nebunul s-a trezit pe targă
atunci am spus PUNCT STOP, ascultam hip-hop
și Dumnezeu era acolo doar că nu avea loc.
Aveam un ecou mare, nu știam ce fac în viață
în fiecare dimineață fără vreo speranță.
Dar a venit o zi, când m-am trezit în chin
și-am zis vreau să mă schimb,
mă vindec și mă agit, și atunci am primit o nouă șansă
BRO
sincer să fiu nu mă așteptam c-o să zâmbesc din nou.
Acum privesc uimit, uite că am reușit
uite că am devenit și nici nu m-am gândit
poate fiindcă am muncit
și voi putea zâmbii.
Acum mă știe lumea, le mulțumesc enorm că mulțumită
lor am devenit un om fericit..
ca am prins ultimul tren
vă mulțumesc cald, vă iubește imoGen.
Atunci când ești mic îți dorești să fii mare
pentru că nici dacă ai putea n-ai fi în stare
să te înțelegi cu oamenii în care ai crezut
dar ce o să faci când o să simți că ai crescut.
Strigăte de ajutor!
(din interior)
ți-auzi vocea din ecou
(din exterior)
dar tu simți că orice ar fi
meriți tot ce-i mai bun știi că vei reuși.
Am vrut să fac de capul meu în capul altora
asta îmi e natura, ții minte nu mă antura
mă-ndatoram ca am tot ce-mi doream
mă complicam ca să mă comport normal.
Acum sunt treburi care m-au făcut să fiu așa
dar n-aș da timpul înapoi nici dacă s-ar putea
pentru că toate au un scop, deci trebuie să faci ceva
dacă-i vorba de lecții, nu mi-am făcut câteva.
Omului îi place să aibă în viață câte vrea
așa e firea lui, ia du-te și ia câte vrea
dar nu te comporta de parcă ai fi altcumva
cu toții am făcut nasoale sigur câtorva.
Am și fumat, am și furat, faceam și plicuri, n-am șifonat
m-au șifonat, astea-s nimicuri
Îi așa ușor să complici, totul pare simplu
așa spuneam, așa-mi spuneau, așa spui și tu.
Dar acum sunt sigur c-o fac
fire din piese eu fac
fac până îmi iese, o fac
fără să-ți pese, spun tot așa cum este
pun sufletul în poveste
ca tu faci fețe fețe și faci diferențe
împarți totul pe cer, nu știi ce e bun și ce nu
cu cei ce și-o ard în urechi cu cercei
iubește ce vrei, dar nimic n-are felul
de rupe beat-uri ca sunt cel mai bun dintre cei buni!
Mulțumită ție, Mulțumită vieții, Mulțumită lor, Mulțumită mie
familia mea n-a crezut în mine, frații mei râdeau
eu stăteam și scriam acasă când ei petreceau
ma arătau cu degetul atunci când mă vedeau
dar acum totul s-a schimbat ulterior
de când am devenit cel mai sincer scriitor.
Atunci când ești mic îți dorești să fii mare
pentru că nici dacă ai putea n-ai fi în stare
să te înțelegi cu oamenii în care ai crezut
dar ce o să faci când o să simți că ai crescut.
Strigăte de ajutor!
(din interior)
ți-auzi vocea din ecou
(din exterior)
dar tu simți că orice ar fi
meriți tot ce-i mai bun știi că vei reuși
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor și transformarea personală. Artistul își împărtășește experiența de a se simți pierdut și neînțeles, dar găsește puterea de a se schimba și de a reuși în viață.