Ilie Medrea – Toată Oastea Creștinească

Toată obștea creștinească, astăzi să se-nveselească,
Că-o Stea Mare s-a ivit, sus la Sfântul Răsărit.
Și strălucea cu tărie, peste mare bucurie,
Că Veșnicul Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său.
Să se nască-n Viflaim, precum a fost proorocit,
Și să facă mântuire, de la veșnica pieire.
Mântuirea să vestește precum Steaua strălucește,
Că la Sfântul Răsărit, Sfânta Lege s-a ivit.
Legea Sfântă-a Domnului, Mântuirea omului,
La Apus și Miazănoapte era întuneric foarte.
Iar la Răsărit lumină, Sfânta Lege rădăcină,
Sădită de Dumnezeu, pe ce iubea Fiul său.
Răsăritul cel de Sus, s-a vestit și la Apus,
Și-n părțile lumii toate precum și la Miazănoapte.
Că s-a născut pe Pământ, astăzi Mesia cel Sfânt,
Și-această au dovedit, cei trei crai din Răsărit.
Și păstorii-s mărturie, c-au văzut ce va să fie,
Când Îngerii Sus cântau, și ei încă se-nchinau.
Întru-n cinstea lui Iisus cu puterile de Sus,
Alergat-au ca să vadă, ce să fie-atâta rază.
Și-au aflat înfășiat, Pruncu-n iesle jos culcat,
Și Fecioara-i Preacurată lângă El sta supărată.
Căci în Viflaim oraș, nu și-a căpătat sălaș,
Și-a născut pe Domnul Sfânt, în iesle jos pe pământ.
Irod marele-mpărat, foarte rău s-a supărat,
Din vorba celor trei Crai, s-a făcut un mare bai.
Deși Iuda cel viclean, s-a făcut mare dușman,
Pe toți pruncii i-a tăiat câți împreju-i s-au aflat.
Și-a gândit făr’ de folos, să-l taie și pe Hristos,
Pe Hristos nu l-a tăiat, Tatăl Sfânt L-a apărat.
Căci un Înger a trimis noaptea la Iosif în vis,
De-a’ lu’ Irod cuget rău spre Fiul lui Dumnezeu.
S-a sculat cu Maria și-au fugit în Iudeea,
Până-n Egipt ei s-au dus, cu dulcele Prunc Iisus.
Și-au scăpat de moarte grea, căci Irod făcea ce vrea,
Scapă-i Doamne cu tărie pe toți car’ se roagă Ție.
Și Praznicu’ Luminat, car’ cu drag l-am așteptat,
Să-l avem de bucurie, Amin Doamne slavă ție. (2x)