Ilicit feat Loredana – Spune-Mi Că Mă Iubești

Tot ce-a fost nu mai are rost
E doar vina ta
Nu mai suport durerea x2.

Mai ții minte oare prima zi
Mergeai în figuri, erai plină de impresii
Te fluierau băieții
Tu priveai înainte plină de tupeu
Dar nu se auzeau cuvinte
Mi-am luat inima-n dinți și-am venit spre tine
Mi-ai zâmbit dar ai spus că nu te-ncurci cu mine
Plin de orgoliu ți-am propus să ne vedem și mâine
Emoționată mi-ai răspuns că „bine”
Te-ai îndepărtat de privirea mea
Odată cu tine parcă-mi pleca și inima
A doua zi ce să vezi
Ai venit la întâlnire
Atât a fost de-ajuns
Primul pas spre iubire

M-ai învățat să aleg între rău și bine
Și când a fost mai greu ai fost lângă mine
Ești tot ce am mai scump pe acest pământ
Și acum te iubesc prin cuvânt și gând.

Tot ce-a fost nu mai are rost
E doar vina ta
Nu mai suport durerea x2.

Ce rost are să-mi spui că mă iubești?
Cu ce tupeu încă mă mai privești?
Tu nici măcar acum nu poți să vezi,
Faci lucruri înainte să gândești
Oricât ai încerca să rezolvi ceva
Îmi pare rău, dar nu te pot ierta
Te părăsesc, dar e din vina ta
Și-ți sugerez ca să rămâi cu ea.

Tot ce-a fost nu mai are rost
E doar vina ta
Nu mai suport durerea x2.

Spui doar vorbe-n vânt
Stau și plâng
Un ocean aș avea,
Lacrimi dacă strâng
Spui că mă iubești,
Mai rău mă rănești
Știi oare cât
De mult îmi lipsești?

Te-am ales pe tine,
Doar pe tine
Pentru că tu ești fata
Făcută pentru mine
Ești parte din mine,
Din tot ce am eu
Fără tine n-am nimic
Și mi-e mult mai greu
De ce crezi că
Aș vrea să fiu cu ea?
Când inima mea bate lângă inima ta
Tu nu ești la fel ca celelalte
Ești pentru mine, lângă mine până la moarte.

Tot ce-a fost nu mai are rost
E doar vina ta
Nu mai suport durerea x2.

Nu, nu, nu mai vreau fără tine ca să stau
Nu, nu, nu, numai pot, numai suport.
Nu, nu, nu mai vreau fără tine ca să stau
Nu, nu, nu, nu mai pot, nu mai suport

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație tumultoasă, marcată de iubire, dar și de durere și regret. Protagonistul își exprimă suferința cauzată de acțiunile partenerei, oscilând între amintirea momentelor frumoase și imposibilitatea de a ierta greșelile acesteia.

Lasă un comentariu