Muzica: DUMITRU LUPU
Versuri: ROXANA POPESCU
1.
Tu îmi vorbeai adesea
Spunându-mi ce-ai pe suflet
De-atâta drag de tine
Uitam să te ascult
Visând să-ţi fiu alături
Ţi-am dat singurătate
Tu, iartă-mă, iubite
Că te-am iubit prea mult.
Refren:
Din mult prea multă dragoste
Te-am aşteptat
Cuminte ca un înger
Dar demonul din mine m-a-ndemnat
Să vreau mai mult
Şi-aşa te-am alungat.
Din mult prea multă dragoste
Te-am aşteptat
La temelia casei
De-atâta dor mi te-am înstrăinat
Mi-au trebuit
Ani buni de aşteptare
Ca să descopăr că nici n-ai plecat
2.
Am învăţat în fine
Că poate fi şi simplu
Când sufletul vorbeşte
Eu trebuie să tac.
Şi totuşi sunt femeie
Vezi, tocmai de aceea
Mi-e timpul şi prieten
Dar mi-este şi duşman.
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul unei persoane care, din prea multă dragoste și dorință de a fi alături de cel iubit, a sufocat relația. Ea a realizat prea târziu că așteptarea și înstrăinarea au fost cauzate de propriile acțiuni, dar descoperă că, în esență, legătura nu s-a rupt niciodată.