La fereastra mândrei mele
E un plop uscat,
Păsărica cuibul ei și-a așezat,
Zi și noapte cântă ea necontenit,
Fericit e cel ce-n viață n-a iubit.
Ref: Păsărică mută-ți cuibul și te du,
La fereastra mândrei mele spune tu,
Spune-i că eu plâng mereu, neîncetat,
C-am iubit pe cine nu m-a meritat.
Greu e-n viață doi de-odată să iubești,
Floricele între spini ca să culegi,
Am cules, dar mâna rău mi s-a-nspinat
C-am iubit ce-n viață nu mi-a fost iertat.
Cântați voi, cobzari, de jale și de dor,
Inima să mi se rupă și să mor.
Să se rupă, rupă, rupă, de-aruncat,
C-am iubit pe cine nu m-a meritat.
Să se rupă, rupă, rupă, de-aruncat,
C-am iubit pe cine nu m-a meritat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri neîmpărtășite și dorința de a scăpa de suferință. Protagonistul își varsă amarul, dorindu-și moartea din cauza iubirii care l-a rănit.